Oriunde m-ar purta pașii, voi fi mereu Oana din Roman. Sunt legată de orășelul meu prin fire care nu se vor rupe niciodată, oricât de mare ar fi distanța dintre noi. Ținutul meu drag, întemeiat de Roman I Mușat al Moldovei, împlinește pe 30 martie 627 de ani de la prima atestare documentară.
Port cu mine fiecare locșor, fiecare pom, fiecare casă cu flori.
Toate râsetele copilăriei, toate emoțiile adolescenței. Și aceste amintiri dragi îmi dau energie.
Când eram mică, mă uitam pe geamul de la bucătărie și, ignorând blocul gri din față, vedeam în dreapta turnul Episcopiei, proiectat sus, pe cel mai frumos cer albastru.
Ne jucam în „groapă”… Toți romașcanii și-amintesc gaura uriașă făcută pe vremea lui Ceaușescu și din care mai târziu a răsărit centrul comercial. Dar, până atunci, groapa era simbolul nostru secret, o poartă spre lumi fantastice…
Mă duceam la biblioteca centrală să împrumut cărți pe care le citeam acasă, când veneam de la joaca din fața blocului.
Mi-amintesc profesorii. Și țin minte că învățam și îmi doream să am note bune. Aveam caiete îngrijite, creioane bine ascuțite, un penar din care nu lipsea guma de șters.
Mi-amintesc de prieteni și de oameni care mi-au influențat viața.
Primul meu pas în politică, prima campanie electorală, prima firmă, primul loc de muncă.
Culorile orașului, bisericile diferite, tradițiile. Romanul a fost mereu un oraș în care au conviețuit frumos români, evrei, romi sau armeni.
Totul a început acolo, la Roman.
Și totul continuă. Ziua orașului este și ziua mea. Mă identific cu el. Ca un puzzle, mă simt construită din aceleași piese, aceleași frânturi de istorie veche și nouă.
Au fost și oameni care m-au criticat și m-a durut sufletul de fiecare dată. Pentru că am încercat mereu să fac bine, să mă implic în proiecte pentru dezvoltarea comunității.
Sunt o luptătoare și fiecare decizie pe care am luat-o a avut la bază această idee de a face bine.
Pentru că de-a lungul istoriei, romașcanii au avut mereu un ideal. Au fost unioniști, au luptat pentru independență. În Roman, patriotismul a fost întotdeauna un cuvânt cu greutate.
Noi, cei din Roman, nu suntem oameni care să stea deoparte.
Suntem puternici și inimoși. Pe lista simbolurilor umanității e și o romașcană – Viorica Agarici. Femeia care a oprit trenurile naziste cu deportații evrei din Iași, i-a îngrijit și i-a tratat cu medicamente. Eroina mea și a Romanului, definiția femeii curajoase.
Am fost și suntem credincioși. Episcopia noastră a fost, la 1600, a doua Mitropolie a Moldovei.
De-a lungul vremii, Romanul a fost capitala ținutului, apoi reședința județului Roman. Acum 70 de ani, era oraș regional și reședință a raionului Roman! Un statut aparte, de oraș important, după care eu una încă tânjesc.
Aș putea vorbi la nesfârșit…
Aniversarea Romanului e și ziua mea. Și pentru mine „acasă” va fi mereu la Roman.
La mulți ani, orașul meu drag!
Sursa foto: CJ Neamț
