Cea mai grea călătorie

Motto: „Strigăt de deznădejde și avertisment pentru omenire să fie pururi acest loc!”

Întreaga lume se oprește, pe 27 ianuarie, pentru a marca Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. O Rezoluție adoptată în 2005 de Organizația Națiunilor Unite ne atrage atenția că nu avem dreptul de a uita.

Cuvântul „holocaust” vine din greacă și înseamnă „complet ars”.

Am făcut, de-a lungul anilor, multe călătorii. Unele reale, multe într-un imaginar complicat, uneori luminos, alteori mai sumbru. Am trăit emoții și le-am scris, le-am împărtășit. Dar niciodată nu mi-a fost mai greu să scriu un text, cum îmi este acum. Ce poți să spui despre cea mai neagră pagină din istoria omenirii? Cum poți să descrii în cuvintele banale ale fiecărei zile o vizită la Muzeul de Stat de la Auschwitz-Birkenau?

Este o călătorie pe care orice om ar trebui să o facă.

Să își ia inima în dinți, să tragă aer în piept și să parcurgă, clădire cu clădire, cameră cu cameră, acest drum. Să vadă, să simtă, să plângă, să se revolte și, mai ales, să nu uite.

Am vizitat rămășițele de la Auschwitz-Birkenau.

Dar a trebuit să treacă un timp pentru a putea descrie emoțiile care atunci m-au sfâșiat și m-au îngenuncheat.

Se împlinesc astăzi 74 de ani de la ziua în care trupele sovietice eliberau lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, cel mai mare lagăr nazist. 74 de ani, istoric vorbind, este o perioadă scurtă. Fire de cenușă încă plutesc, parcă, prin aer.

Este o zi în care trebuie să ne uităm în oglindă și să ne promitem că de acum încolo vom face tot ce ține de ființele noastre pentru a fi mai buni unii cu alții. Pur și simplu.

Și Națiunile Unite ne adresează un îndemn: este o zi în care trebuie să ne reafirmăm angajamentul față de drepturile omului.

Cuvintele lui Elie Wiesel ne conduc și ne arată drumul:

„Opusul iubirii nu este ura.
Opusul speranței nu este disperarea.
Opusul sănătății spirituale și al rațiunii umane sănătoase nu este nebunia.
Și opusul amintirii nu se cheamă uitare.
Ci, de fiecare dată, nu este altceva decât indiferența”.

De două mii de ani ni se spune că dragostea este răspunsul.

Că bunătatea, smerenia, grija pentru ceilalți ne vor fi ghizi spre o lume mai bună. Nu auzim, nu ascultăm. Lăsăm, vorba Sfântului Efrem Sirul, „trândăvia, grija de multe, iubirea de stăpânire și grăirea în deșert” să ne călăuzească, să ne definească.

Nu învățăm lucrurile simple.

Paradoxal, omenirea a ajuns atât de departe! Evoluăm zilnic. Dar ce interesant! Evoluează inteligența artificială și nu căldura sufletească. Ne ducem tot mai departe, privim cu interes spre Univers, iar în imaginația noastră se desfac lumi noi, spectaculoase, cu resurse fascinante.

Dar 27 ianuarie este o zi în care ar trebui să ne privim pe noi înșine și să decidem că cea mai prețioasă resursă este omul de lângă noi. Că ideea de umanitate nu poate sta lângă cea de război, discriminare sau, mai rău, indiferență.

Azi trebuie să stabilim pentru noi înșine că nu suntem „complet arși” pe dinăuntru.