Sfinții nu mor niciodată: Ștefan cel Mare, lumina nepieritoare a Moldovei.
Astăzi, ne oprim din tumultul vieții pentru a-l cinsti pe Ștefan cel Mare și Sfânt, cel care a lăsat în urma sa o moștenire vie, o moștenire care continuă să pulseze în pământul Moldovei și în inimile celor ce îi înțeleg jertfa.
Ștefan nu a fost doar un voievod al Moldovei. El a întruchipat spiritul unei Moldove dârze, care nu se lasă învinsă, care își păstrează demnitatea și credința chiar și în cele mai grele încercări. Nu a luptat doar cu sabia, ci și cu inima, ghidat de convingerea că demnitatea, credința și iubirea de neam sunt mai puternice decât orice amenințare.
Faptele sale vorbesc despre mai mult decât războaie câștigate sau biserici ridicate. Ele ne amintesc de puterea de a păstra viu ceea ce contează cu adevărat: rădăcinile, limba, dreptatea și credința. Ștefan nu a construit doar ziduri de piatră; a clădit punți între oameni și Dumnezeu, între trecut și viitor.
Timpul nu l-a îngropat, ci l-a înălțat. Ștefan cel Mare nu este doar o amintire, ci o prezență. El trăiește în fiecare colț al Moldovei, în fiecare suflet care prețuiește valorile și frumusețea acestui pământ.
Astăzi nu vorbim doar despre trecut, ci despre prezent. Despre acel „acum” în care Ștefan ne cheamă, tăcut, să fim demni de moștenirea sa. Să trăim cu fruntea sus, cu inimile deschise, și să purtăm Moldova în noi, așa cum el a făcut-o pentru totdeauna.
